Camerele de supraveghere tip IP si cele analogice prezinta mari
diferente intre ele. Aceste diferente sunt atat la nivel tehnic cat si practic.
In primul rand difera mediul de comunicatie. Camerele de supraveghere
video analogice comunica prin cablu coaxial, in timp ce o camera de
supraveghere IP poate folosi orice mijloc de comunicare utilizat in retele
precum UTP, radio, fibra optica, satelit si altele.
Distanta de amplasare maxima, un detaliu foarte important din punctul
meu de vedere, difera mult deasemenea. O camera analogica poate fi amplasata la
o distanta maxima de aproximativ 300 m fara a folosi amplificatoare de semnal,
iar folosind amplificatoare ajunge la distante ceva mai mari, insa cu cat
distanta creste cu atat semnalul ajuns la sursa va fi mai slab si de calitate
mai proasta. In schimb, pentru camerele video IP distanta de amplasare este
nelimitata. Prin comunicarea in retea semnalul digital nu se pierde absolut
deloc. Imaginile privite de la 50 de metri sau din cealalta parte a globului
vor avea aceeasi calitate.
Camerele analogice nu filmeaza in format 16:9, unul din cele mai uzuale
la ora actuala, mare inconvenient! Camerele de tip IP in schimb o fac.
DPTZ (digital, tilt, zoom) este o alta caracteristica existenta doar la
camerele de supraveghere IP, cele analogice nebeneficiind de aceasta functie.
Camerele analogice nu stransmit semnal audio decat printr-o cablare
separata in timp ce cele digitale de tip IP o fac prin acelasi cablu UTP. Din
nou un mare plus pentru camerele IP.
Intre cele doua tipuri de camere video de supraveghere exista mari
diferente si la nivel de rezolutie. Camerele analogice au o rezolutie maxima
704(H)X576(V) rezolutie efectiva PAL sau NTSC echivalentul in megapixeli fiind
maxim 0.4. In schimb, camerele de supraveghere IP pot ajunge pana la rezolutii
de 9 megapixeli. Ca sa nu mai vorbim de camerele multimegapixeli care ofera o
rezolutie chiar si mai mare de atat. Iar o rezolutie mare inseamna o imagine
mai buna. Din nou un mare punct in plus pentru camerele IP.
Cand vorbim de transportul semnalului de la camerele propiu-zise pana la
sursa, camerele IP sunt din nou net superioare. Semnalul acestora este digital
nativ si nu vor trece prin nici un fel de conversie. In schimb, camerele
analogice transmit semnalul analogic catre un convertor analogic-digital care
il digitalizeaza pentru a face posibila preluarea acestuia de catre un DSP unde
semnalul va fi din nou convertit in analogic pentru a fi transmis pe cablul
coaxial. In finala, cand ajunge la aparatul digital, semnalul de la camerele
analogice va fi din nou convertit in digital. Fiecare convertire a semnalului
inseamna automat pierderi, imaginea ajungand deteliorata. Semnalul transmis de
o camera analogica este convertit de cel putin 3 ori pana in punctul final.
Cadrele pe secunda sunt un aspect important care dau cursivitate
filmarii. O camera digitala IP poate capta intre unu si 30 cadre pe secunda
indiferent de aparatul DVR la care este conectata. O camera analogica in schimb
depinde de placa de captura sau aparatul DVR. Acestea in general capteaza 5
cadre pe secunda.
Alte diferente majore intre camerele de supraveghere IP si cele
analogice ar mai fi ca cele dintai pot detecta lipsa miscarii, pot declansa
alarma la detectari audio, au compresie video, au posibilitate de inregistrare
la rezolutii si fps diferite pentru fiecare camera in parte, permit acces
multimplu simultan si multe altele, in timp ce camerele analogice nu pot
efectua nici una din sarcinile mentionate.
Daca mai aveati vre-un dubiu in privinta tipului de camere pentru
supraveghere video pe care sa-l instalati, cred ca evidentierea diferentelor
intre cele analogice si cele IP au spulberat orice urma de indoiala.
Camerele IP castiga de departe batalia cu cele analogice!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu